… ai cota parte din inima mea

(19.07.2011)

E  3 dimineata si tocmai am terminat de vazut “ Life as we know it”. Un film foarte frumos, pe segmentul lui. Parintii unui bebe de un an mor intr-un accident rutier, iar copilul este lasat in grija nasilor, un el si o ea carora le fusese aranjata o intalnire cu ceva ani in urma.”problema”era ca ei nu se suportau si se sicanau cu orice ocazie. Filmul e cu final fericit, as expected. De vazut, oricum.

Fara vreo legatura cu filmul… de ce cautam fericirea atat de departe, cand de cele mai multe ori ea se afla chiar sub ochii nostrii. De ce preferam sa plecam atat de departe de casa, sustinand sus si tare ca aici nu se poate face absolut nimic, ca singura sansa este hat hat hat departe. De ce sa pleci doar pentru ca si altii au facut-o. De ce sa renunti la tot ce ai aici, doar asa de dragul de a pleca. De ce nu dam o sansa stabilitatii si preferam sa umblam de colo colo,  si nu de placere, de ajungi ca nici macar sa mai stii carui loc anume sa-i spui “acasa”.De ce sa dam vina pe parinti sau pe  cei care te-au adus pana aici, pentru faptul ca nu-ti gasesti locul.

Si nu vorbesc aici decat despre cei care ma intereseaza in mod direct si personal care au preferat sa mearga la celalalt capat de lume, pentru ca nu suportau sa stea aici, pentru ca, spun ei, aici nu ai nicio sansa.”Singura cale este sa plec”. De ce nu incerci sa ramai aici… De ce alegi sa pleci atat de departe si sa fii atat de singur, intr-o tara despre care nu stii mai nimic sau stii prea putine. Sa te lupti cu atatea inca de pe acum. Inteleg, dar nu inteleg.

 

…..mi-e dor de tine, sis!

Anunțuri

Comments are closed.