„Buna dimineata, Bucuresti”… Asa mi-am inceput ziua.. pana acum e bine dar…Cum spuneam, „bine-ai venit in jungla”.. . suportat”fauna”din 105, bagaje( multe si grele).. patru etaje de urcat, despachetat… satisfacute poftele „roscatei” de orez cu lapte de la mama de acasa si acum asteptam sa vina Fata lu Nea Nicu, care m-a anuntat deja ca e pe drum 🙂 Fata lu Tanti Melania vine abia maine dimineata.
Am avut placerea sa descopar regia mai „verde” decat speram. Atat de „verde”incat am avut timp sa si fac o plimbare. Incepe sa-mi placa aici mai mult decat speram vreodata :))
I`m back.. la cererea publicului…”clientul”nostru, stapanul nostru.. sa-i dam Caesarului ce-i al Caesarului… ma rog, intelegeti voi cum sta treaba. Nu am revenit aici doar pentru ca asa mi-au sugerat altii, ci pentru ca asa am simtit eu ca trebuie sa fac.. fix acum; pentru ca este a patra zi la rand cand intru aici pe pagina de „adauga un nou articol” de unde am iesit la fel de repede cum am intrat, mai putin acum :). Asaaaa….
S-au intamplat muulte, chiar foarte multe…. au fost intr-adevar multe chestii care le-am observat sau pe care le-am experimentat si la care m-am gandit.. hey, ar trebui sa scriu despre asta pe blog. Multe din ele s-au intamplat in camin, unde.. heheee. se intampla muuulte :)) … hei ia gata, nu va mai ganditi laaa.. ce nu trebuie sa va ganditi.
Viata de regie e chiar frumoasa, daca stii s-o „gusti” cu limite. Daca nu, se lasa cu prea multe PET-uri goale, sticle de 0,75ml de „suc de struguri”si ele de asemenea goale, se lasa si cu amenzi, daca butonul de volum se blocheaza la un nivel oarecum deranjant pentru vecin. Il deranjeaza ca tu ai boxe mai mari si ca n-a fost chemat la chef, nu de alta :)). Un amic, o data, a si recunoscut.. cum ca ai lui prieteni nici nu-l mai cheama la chefuri dupa ce s-au autoinvitat la un majorat unde el singur a baut toate sticlele de vin.Poate sa fie si el pe acolo, dar sa-si aduca singur licoare de stins setea:)) Legenda,oare? Desigur.. amenzile pot sa te ocoleasca, daca nea` X-ulescu de la paza e un nenea bun si isi aduce aminte ca si el a fost candva ca noi; ma refer c-a fost tanar ca student… hmmm…
Dar cum bine se stie, sau ar trebui sa se stie, trebuie sa renuntam la show cand avem audienta mai mare, sa nu asteptam sa decadem, asa caaa, planuim sa ne mutam, din toamna. E doar un plan.E posibil sa ne placa prea mult „vara in regie”si sa nu mai plecam. E foarte posibil :)) … Se observa ca vorbesc la plural, da? pentru ca suntem 3! Sunt eu si doua persoane speciale pe care nu ma asteptam sa le gasesc intr-un loc precum cel in care .. d`ooh.. le-am gasit :)).. Prima, m-a enervat din prima zi… statea fix in patul pe care mi-l „rezervasem”. Avea o lenjerie „leopard print”… inalta.. blonda.. si ghici ce.. isi pregatea extensiile pentru prima zi de faculta.O si vedeam in cluburi, sus pe cuburi.. numai opturi si suruburi.Faculta+Club=love . Mai era o prezenta pe acolo, dar nici nu merita mentionata aici( Am facut-o eu, ulterior, sa-si doreasca singura moartea si intr-un final a plecat).
Tata, cand a plecat mi-a zis neste vorbe taaare intelepte..”fata, camin ai vrut, camin ai primit! … ce sa-ti mai zic.. bafta!” … si cobora scarile razand infundat. „Mersi, tu!”
Cealalta, imi aduc aminte si acum.. prima data cand am intalnit-o, mi-se parea ca ne priveste pe toti cu un aer superior asa.. cumva era o greseala ca dansa sta acolo, in camin, in regie.. ea trebuia sa aterizeze intr-un castel demn de o printesa ca ea, sa aiba un pat cu baldachin, nu suprapus si sa aiba un intreg batalion de bucatari sa-i pregateasca masa nu sa comande de la roxy pub, mai nou :))
A trecut timpul si am vazut in ele cele mai bune fete. Au fost mereu acolo cand am avut nevoie si stiu ca vor mai fi mult timp de acum incolo. Descrierea de mai sus, fetelor( daca cititi asta), este asa.. „de amorul artei”, stiti doar ca va iubesc mult! Le voi numi de acum incolo, in posturile viitoare, caci da, vor mai aparea, ca fiind.. Fata lu`Tanti Melania si Fata lu` Nea Nicu :)) ( treaba asta cu „a lu`”e gluma de interior, nu e asa chiar fara haz :)) … mie mi-se spune A lu`nea Vasile.. deci da.. :)) )
Fata lu`Nea Nicu e sora noastra mai mica, cerebrala care incearca mereu sa ne arate calea buna si dreapta a lucrurilor. In schimb, Fata lu`Tanti Melania, de pe 8 mai, e flexibila, e nebuna, Botosel, cum i-se mai spune, e tacanita, zapacita, repezita. Eu.. sunt si eu pe acolo, nu doar de umplutura, eu completez. Triunghiul perfect, nu conjugal :)) .
Ca sa-mi mai ramana lucruri, chestii, trestii, socoteli de povestit si pe data viitoare, ma retrag acum si promit sa revin maine! Jur! Solemn! Parol!
Multe de povestit.. s-au intamplat atatea.. Blogul a avut o perioada accesul restrictionat pentru ca am facut „curatenie” in post-uri. M-am „rupt” de o lume in care pana la urma am inteles ca nu aveam loc..Am luat-o de la capat..oameni noi… locuri noi.. 🙂 Voi povesti pe parcurs. Tot ce pot sa spun acum este ca ma simt mai bine ca niciodata, mi-am gasit locul… mi-am facut ordine in viata si e atat de simplu sa fiu „eu” cea care am fost candva.. si-mi place 🙂
Acum ceva timp, aproximativ o luna, am cunoscut un om.Un om care mi-a dat curaj,care mi-a aratat ca nimic nu e imposibil, daca iti doresti cu adevarat, ca orice-ti pui in minte, se poate realiza, daca intr-o zi te hotarasti sa mergi pe un drum. Nu conteaza drumul… important sa continui sa mergi, orice ar fi, cu convingerea ca TU POTI! Un om care mi-a adus un zambet imens pe fata intr-o zi mohorata.Il cheama Jin si e din Taiwan.
Jin a plecat de acasa, un orasel de langa Thai Pei, in toamna lui 2009 si acum o luna a ajuns in Bucuresti. L-am gasit pe Jin strigand la poarta unchiului tatalui meu, cand am mers intr-o vizita la acesta. Eram toti in curte si am vazut pe cineva la poarta facand semne disperate. A mers tata sa vorbeasca cu el si a inteles ca vroia adapost pentru noapte, pentru ca a2a zi pleca spre Buzau.. Jin avea o bicicleta parca adunata de la centrul de fier vechi si ceva bagaje.Cu atat ramasese dupa ce a fost jefuit si a trebuit sa ramana un timp in Bulgaria sa stranga bani.
Am ramas la povesti pana seara tarziu si am aflat de la el ca este licentiat in psihologie si stiintele educatiei, sau ceva de genul asta, are 32 de ani, desi puteam sa jur ca are in jur de 24…25 de ani, vorbea foaarte bine engleza si uneori chiar pronunta un “r” mai timid.Jin are un frate si o sora acasa, ambii casatoriti, iar fratele lui este avocat.A profesat timp de 5 ani, pana cand a realizat ca el trebuie sa-si indeplineasca visul din copilarie.Acela de a vizita toate marile orase ale Europei… pe bicicleta.
Jin s-a pregatit de plecare intr-o saptamana, si-a facut un itinerariu si-a plecat acum aproape doi ani de acasa. Multi prieteni il invidiaza pentru curajul pe care l-a avut… sa plece sa-si indeplineasca visul, insa multi, foarte multi il admira.
Mi-a spus ca nimic si nimeni nu te poate impiedica sa faci ce vrei tu, ce-ti place. Singura piedica si singurul dusman al viselor tale esti tu insuti.Mergand pe un traseu foarte bine stabilit, gradinita-gimnaziu-liceu-facultate-master-job…etc., de cele mai multe ori nu faci decat sa termini inchizandu-te intr-un birou dintr-o cladire cu geamuri de sticla curatate de tipi musculosi care sunt si instructori de sala de fitness.Imaginea asta a lui cu cladirea era foarte “americaneasca”, but you get the point..Si cei mai multi sunt stresati de aceste trepte care trebuie urcate, vrei nu vrei. Unora, exista posibilitatea sa le placa.. sa-si traiasca visul acolo.. poate asta si-au dorit din totdeauna.. sa ascuta creionul la o ascutitoare mecanica :))
Vorbeam deunazi cu un prieten.. ca suntem programati, de genul… digestiv-mancare-bei apa –ragai, dar Jin era dovada vie ca SE POATE.Ca se poate sa fie si altfel, Ca se poate sa mergi pe un drum pe care sa-l urmezi cu placere.Ca inainte de toate trebuie sa te gandesti la tine. Sa te gandesti daca iti face placere un lucru sau nu, sa te gandesti daca asta vrei sa faci tot restul vietii sau doar experimentezi.Sa tii cont in primul rand de tine, pentru ca este vora de viata ta, de timpul tau, de sufletul si constiinta ta, de abilitatile tale, de ceea ce visezi de mic si mai ales de realitate.
Sa-ti urmezi visul, e cel mai bun lucru pe care il poti face pentru tine.
L-am lasat pe Jin sa se odihneasca, pentru ca facuse un drum lung, pe doua roti si era si foarte tarziu. Am aflat o gramada alte lucruri de la el, lucruri pe care nu le-as fi putut afla altfel decat intalnindu-l.Insa, cel mai important lucru pe care l-am retinut a fost ca niciodata nu e prea tarziu sa faci visul din copilarie sa fie real 🙂
E 3 dimineata si tocmai am terminat de vazut “ Life as we know it”. Un film foarte frumos, pe segmentul lui. Parintii unui bebe de un an mor intr-un accident rutier, iar copilul este lasat in grija nasilor, un el si o ea carora le fusese aranjata o intalnire cu ceva ani in urma.”problema”era ca ei nu se suportau si se sicanau cu orice ocazie. Filmul e cu final fericit, as expected. De vazut, oricum.
Fara vreo legatura cu filmul… de ce cautam fericirea atat de departe, cand de cele mai multe ori ea se afla chiar sub ochii nostrii. De ce preferam sa plecam atat de departe de casa, sustinand sus si tare ca aici nu se poate face absolut nimic, ca singura sansa este hat hat hat departe. De ce sa pleci doar pentru ca si altii au facut-o. De ce sa renunti la tot ce ai aici, doar asa de dragul de a pleca. De ce nu dam o sansa stabilitatii si preferam sa umblam de colo colo, si nu de placere, de ajungi ca nici macar sa mai stii carui loc anume sa-i spui “acasa”.De ce sa dam vina pe parinti sau pe cei care te-au adus pana aici, pentru faptul ca nu-ti gasesti locul.
Si nu vorbesc aici decat despre cei care ma intereseaza in mod direct si personal care au preferat sa mearga la celalalt capat de lume, pentru ca nu suportau sa stea aici, pentru ca, spun ei, aici nu ai nicio sansa.”Singura cale este sa plec”. De ce nu incerci sa ramai aici… De ce alegi sa pleci atat de departe si sa fii atat de singur, intr-o tara despre care nu stii mai nimic sau stii prea putine. Sa te lupti cu atatea inca de pe acum. Inteleg, dar nu inteleg.
D.Cata`s place 
Si-au dat cu „Subsemnatu`”…